luni, 28 decembrie 2009

Ploaie de rahaturi

…Si se simtea aiurea…nu’si gasesea rostul…de fapt..n-as spune rostul…nu’si gasesea rolul si considera ca trebuia sa aiba si ea unul…nu putea fi un personaj fara corporalitate…nu nu nu..asta suna ca si cum ar bantui…bine J)))Ceea ce facea ea tot cam asa se numeste ; se plictisise de aceleasi feeling’uri…Oh…la inceput, e fericirea aia care nu iti dai voie sa respire,ai impresia ca nu poti s spui nimanui ce ti se intampla pentru ca…nu mai are farmec daca secretul este divulgate…ai vrea ca magia sa ramana doar intre tine si el…Eh…si timpul trece,dar nu fara sa lase semne….adica…incep sa apara problemele…si stii ca ai mai trecut o data prin ele si totusi…nu stii cum sa reactionezi,iti dai seama ca ai facut din nou aceeasi greseala de a fi cu persoana pe care in repetate randuri ai considerat’o “persoana potrivita”.Nu…nu asa sta treaba,dar pacat ca realizezi asta prea tarziu,cand déjà nu stii ce sa mai crezi…nu stii daca el s-a jucat cu tine,a gresit doar,din neatentie,superficialitate sau indiferenta fata de tine…si déjà sunt prea multe intrebari si mintea ti-o ia razna…Iti vine sa plangi,sa urli….pentru ca tu erai obisnuita sa fii stapana pe orice situatie,sa fii constienta de ceea ce simti pentru fiecare rahat de om care te inconjoara,erai obisnuita sa iti poti controla emotiile,cuvintele si chiar si respiratia…pentru ca stii acum ca atunci cand esti in prezenta lui,fie ca ai vrea sa-l vezi cu mari dureri de burta la un wc public,neavand hartie igienica sau fie ca ai vrea sa il vezi intins pe nisip,fumandu-si tigara linistit si…intrebandu’te daca vrei ceva racoritor si apoi sa mergeti amandoi in mare…sa va detasati de tot zgomotul si fumul si mirosul de alcool al altora…sa vreti sa fiti doar voi doi si mirosul sarat al apei….
Oh God,si iar se pierduse in amanunte…Da…si spuneaa ca acum lucrurile s-au cam schimbat…nu mai era ea sefa…nu mai ea ea cea care conduce fabrica de prostii din capul tau… :-??.....Bai omule,si nu intelegi ce nu functioneaza,ce nu merge….si nu intelegi de ce dracu’ tu inca il mai doresti desi stii ca te-ai simtit ca un rahat atunci cand tu l-ai prins de mana cand va plimbati,iar el si-a retras mana usor,cu un gest de refuz…si stii ca ai incercat sa il intrebi din priviri: ''Poti sa imi spui si mie ce rahat se intampla cu tine?”…dar el…stiind ca urmeaza sa faci asta,pentru ca trebuie sa accepti ca te cunoaste , ti-a zis pe un ton aproape mut ca vrea sa-si aprinda tigara,dar nu’si gaseste bricheta…era dezamagita,si nu stia cum a ajuns sa faca atata abuz de cele trei,patru sau cinci puncte pe care le tasta dupa fiecare cateva cuvinte K.Au si ele rostul lor; invatase ca in literatura,punctele de suspensie sunt folosite pentru sugerarea continuitatii,pentru a transmite cititorului ca ar mai fi ceva de spus dar…nu stii cum sa iti exprimi acele ganduri si…o lasi balta…te rezumi doar la cateva punctulete.
Si…ca sa repetam esentialul acestei ploi de rahaturi pe care ar trebui s-o trimiti la….la dracu’ cu ea de experienta tampita…:”de ce dracu’ tu inca il mai doresti?”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu